Am o veste mare pentru voi! :X
Prietenele mele de pe Terra, Criss si Mimi, s-au apucat sa scrie un roman despre... pam-pam.. mine!! :x:X
Mai jos aveti primul capitol! :X
Capitolul 1.
Stateam intinsa bine mersi pe o perna din puf de rata, si cu o frumusete de specimen pamantesc langa mine, care ma rasfata cu struguri. Ciocul meu se deschidea si -hac!- ii mai furam un bob de strugure, in timp ce el, cu cealalta mana, imi mangaia pufu'.. si-a apropiat buzele rosii de ciocul meu. Sa fim seriosi, neratoienii astia arata atat de bine fara bluza.. .Ne-am privit ochi in ochi.. arata asa de sexy, de neratoiesc, asa de... batrana?!
Ia stati putin!
Perna din puf de rata.
Specimen neratoiesc.
Batrana?!
- Domnisoara Branza Mucegaita, poate lasati visele si mai puteti avea buna simtire sa ridicati aripa sau sa ziceti Mac, cand strig catalogul!
Am scuturat rapid din cap. Ok, a fost doar un vis, realitatea arata groaznic. Si cand zic groaznic, chiar arata groaznic!
- Mda, ma scuzati doamna Ratoiescu.
Nu-mi sta in caracter sa fiu draguta -pfoai, mult spus!- dar chiar nu aveam chef sa ma iau la cearta cu rata asta batrana. Pe bune, chiar e batrana! Aici unde locuiesc eu, pe planeta Ratondal, ratele traiesc pana la 400 de ani (din nefericire pentru baba asta, care e aici sa ne toace pe noi la pene!). Dar totusi, era ora de ratoatica, o ora groaznica predata de doamna Ratoiescu, deeeci, nu aveam de gand sa fiu atenta.
- Asa ratoi si ratuste, azi va voi preda Teorema lui Ratoigura. Sper sa fiti atenti ca sa puteti intelege, a macait doamna Ratoiescu.
Nu ma intelegeti gresit, dar Teorma lu' nenea asta imi suna a : Ratoi, gura! Am deschis cu un chef inexistent caietu' si am inceput sa fiu atenta la... minutele care mai erau pana la sfarsitul orei. Adica, hellaw, era o zi asa de frumoasa, soarele stralucea, iar pe noi ne tin inchisi intr-o sala de clasa! Avem nevoie de libertate! Singurele lucruri pe care le-am auzit au fost '' mac-mac-maaac-mac-mac...'', pana cand ceva mi-a atras atentia. Ma rog, cineva.
Am ridicat uimita ochii din caiet si l-am vazut.
Ratos Sec'Sos (nu stiu voua, dar mie imi suna a Ratoi Sexos) statea in fata clasei si din cate se parea, rezolva o problema extrem de plictisitoare la tabla (facand abstractie la el, care era geniiial!). Si vai, cat de genial era! Avea niste miscari atat de gratioase, iar cand dadea din coada pur si simplu imi venea sa mor! Avea niste pene galbene atat de geniale, si niste ochi mai albastrii ca albastrul. Dar -din nefericire!- nu eram singura care balea dupa Ratos. Rivala mea Pinky Choco Hex'Oral di Rium* (*vedeti voi, in Ratondal sunt 5 familii principale care detin puterea: Sec'Sos, Ciz de la Cheese, Cips, Hex'Oral di Rium si Anal'Gezic. Iar restul, ei bine, rate de rand..) ii facea pene dulci superbului, minunatului, impanatului de Ratos!
*Mac-mac-mac-mac!*
Rata ra-tii de sonerie! Tocmai acum si-a gasit sa macaie!
- Ei bine dragilor, a inceput sa macaiasca doamna Ratoiescu, nu aveti tema, dar data viitoare o sa dati un test. Sper sa invatati! Si acum o zi ratoiasca (in traducere, buna).
M-am ridicat de pe scaunul meu si mi-am intins toate penele. Slava Duckului ca asta a fost ultima ora, si-n plus mai era si ultima zi de scoala. Mi-am bagat toate caietele in ghiozdan (hei, nu va ganditi la prostii!), mi-am luat jacheta din cuier, si dusa am fost!
Odata iesita din liceu, am facut cunostinta cu aerul ''curat'' de afara, si efectiv mai aveam putin si-mi tuseam plamanii. Ratondal nu e chiar cea mai curata planeta. Era o vreme foarte frumoasa, perfecta pentru stat si facut orice altceva numai la scoala sa nu fii.
Eram noua in scoala, cam de 3 saptamani, deci nu prea aveam prieteni. M-am mutat de la vechea scoala pentru ca, ei bine, cineva a reusit sa-i dea foc. He he, ma intreb cine.. .
Am dat sa ies pe poarta, cand ceva mi-a atras (din nou) atentia.
Pinky Choco statea si macaia cu Ratos. Mda, parea ceva mai mult decat o simpla conversatie. Ambii erau din familiile principale, deci mi se parea normal sa se cunoasca. Si oricum, eu fiind o rata de rand, Ratos imi era cam inaccesibil. Ma rog, i-am lasat pe ei in pana lor si am iesit pe poarta.
Ajunsa in sfarsit la cuibusorul meu, am dat sa deschis portita cand un strigat m-a facut sa ma intorc.
M-am intors imediat si am vazut o rata, incercand sa scape de niste cocosi. Si in povestea asta, cocosii erau personajele negative. Ratele sunt in razboi cu cocosii de milenii! Ceva de faptul ca ei sunt mai colorati si mac-mac-mac.
Nu eram eu cea mai buna luptatoare din scoala, dar sa zicem ca stiam sa ma bat destul de bine. Dar nu cu cocosii. Ei, asta e, trebuie sa incerc.
Mi-am aruncat ghiozdanu' cat colo si m-am indreptat spre rata care era alba la cioc de frica. Am impins-o putin, cat sa se dea din fata cocosilor si eu am inceput sa agit din aripi si sa-i lovesc cat am putut eu de tare. Semana mai mult cu un dans al ploii, dar era o situatie de urgenta. Erau 3, deci sansele ca eu sa-i bat erau ... inexistente! Pe unu' am reusit sa-l calc pe laba, iar pe un altu' sa-l trag de cioc. Si al treilea -ghinion- a reusit sa ma puna la pamant. Mi-am tot agitat eu labele si am continuan sa dau din aripi, dar degeaba. Ei.. asta a fost sfarstiul lui Branza Mucegaita care si-a trait scurta viata si...
*Buuuuuf!*
Cocosul a zburat de pe mine. Din cate se parea, rata aceea a chemat ajutoare. M-am ridicat de jos, si i-am lasat pe restu' sa-si faca treaba, indreptandu-ma langa acea rata. Tremura din toate penele.
- Hei, calmeaza-te, i-am spus intizand aripa spre ea ca s-o linistesc. Ratoii se ocupa de tot, n-ai de ce sa-ti faci probleme.
Nu mi-a raspuns. Okeeey, o iau personal. Rata asta e surda sau ce?! Vrand s-o linistesc putin, am luat-o de-o aripa si , practic, am tarat-o in cuibul meu. Frate, cat poate sa tremure cineva?! Am asezat-o pe canapea si m-am pus in fata ei.
- Okeey, n-ai de ce sa-ti fie frica, da?, i-am zis pe tonul cel mai bland pe care-l aveam. Acum esti in siguranta. Haide, calmeaza-te!
- Dar.. cocosii aia sunt groaznici.., a macait intr-un final.
- Da, sunt, dar acum esti la adapost. Deci, calmeaza-te. Cum te cheama?, am intrebat-o.
- Cizilica Candy Popou.
Mamaaaa, si care credeam ca eu am nume ciudat. Popou, ei bine, nu e nume de familie principala. Dar imi pare, oarecum, cunoscut.
- Pe tine?, m-a intrebat Candy.
- Branza Mucegaita. Imi poti spune Branzii. Deci, ce sa intamplat? De unde au aparut cocosii?
Si-a lasat privirea in jos.
- Pai.., vroiam sa trec strada si de dupa niste copaci, au aparut. N-am stiut ce sa fac, si m-am speriat. Si atunci.., ai aparut tu.
Deci, nu stie sa se bata. N-am mai intrebat-o si mi-am tinut ciocu'. Macar sa-si revina putiiin.
Ar fi fost greu sa-ti dai seama ca ea de fapt era rata normala. Se purta asemenea celor din familiile principale. Era galanta, nu stia sa se bata, stia politica si asa mai departe. Ma rog, exceptie facand fitele. Ca sa nu mai zic de felu` cum se imbraca. Acum purta o vestuta simpla, mov, care se potrivea cu ochii ei caprui-verzui si cu penele galbene. Ce mai, era chiar frumoasa!
- Vrei sa-ti aduc ceva? Nu stiu, un bol cu apa?, am intrebat-o.
- Ah, nu, mersi oricum, mi-a raspus.
- Siii.., cat timp ai de gand sa stai aici?, am intrebat-o.
- Oh, scuze daca stau pe capu’ tau, voi pleca chiar acum, a spus Candy in timp ce se indrepta spre usa.
- Hei, e in regula. Esti aici decat de 10 minute, e in regula., am asigurat-o eu. Vrei sa te conduc pana acasa? Cine stie, poate mai apar cocosi?
La auzul cuvantului ‘’cocosi’’ si-a lasat privirea in jos. Ce naiba e cu rata asta?!
- A.., nu, mersi. Cred ca ma descurc.
A deschis usa, dar chiar in momentul ala cineva se pregatea sa ciocane. Era un gardian de-al regelui, asta stiu sigur! Avea insigna aurita cu o coroana si cu o pana in mijloc.
- Printesa Cizilica Popou, aici erati!, a zis gardianul.
Printesaa!? Stati asa, ce naiba se intampla aici?!
- Dati-mi voie sa ma prezint, gardian Drew Ross, sunt aici sa va duc inapoi la curte. Haideti sa mergem.., si tu domnisoara, trebuie sa dati niste explicatii, a zis in timp ce arata cu ciocu’ spre mine.
Auch, nu-i chiar o situatie roza!
- Domnisoara Branza Mucegaita, realizati ca i-ati pus viata printesei Cizilica in pericol?!, ma intrebat regele.
Ok, nu era chiar genu’ ala de explicatii la care m-as fi asteptat. Stateam intr-o sala de judecata –pfoai !- cu regele si ceilalti reprezentati ai familiilor principale in fata mea, iar cu o sala plina de rate si ratoi principale, in spate. A, si gardienii, care erau rate normale.
Haideti sa va explic, ratele si ratoii trebuie sa-i protejeze pe cei din familiile principale. Mai pe ratoieste, suntem gardienii lor.
- Am pus ce in pericol?!, m-am revoltat eu. Ascultati aici, n-am auzit in viata mea de nicio printesa Cizilica Popou! Si chiar daca as fi auzit, singurul lucru pe care l-as fi facut ar fi fost s-o apar, nu vi se pare logic?!
- Ba da, dar tu ai ascuns-o de garzile curtii! Eu insusi, regele Marcos Sec’Sos m-as fi pus in fata ei si as fi aparat-o! Hmm.., ai fost cumva complice la fuga printesei?, m-a intrebat regele.
- Fuga cuui?!, am tipat eu.
- Domnisoara Mucegaita, va rog sa nu ridicati tonul!, mi-a zis reprezentata familiei Cips.
Ook, am fost neindreptatita de nu stiu cate ori, dar nicioadata in halu’ asta!
- Mda, scuzati-ma. Deci, eu am incercat s-o apar pe printesa asta, dar, despre ce fuga vorbiti?!, am zis eu cu o voce de genu’ : sunt gata sa va fac o gramada de pene, pe toti!
- Fuga printesei. Cizilica este ultima din neamul ei, iar cand parintii ei s-au dus, nu a suportat gandul asta si a fugit sa se ascunda printe ratele normale, a preluat stafeta reprezentata familiei Anal’Gezic.
- Ratele normale?! Nu toti cei care devin gardian sunt rate normale?! Adica, toti stim despre voi, familiile regale!, am zis eu.
Marcos a dat dezaprobator din cap.
- Nu. Ratele normale nu stiu de noi. Toate ratele care nu sunt din familiile principale, din aceasta sala, sunt rate gardian. Asta este un secret, si li se spune ratelor decat atunci cand ajung gardieni., a zis Marcos.
Oook, una’ e sa ma neindreptateasca pentru ceva ce n-am facut, si alta e sa tina un secret, in care e, practic, viitorul nostru si cultura noastra generala. Pfoai, ma intreb ce altceva o sa-mi mai spuna.
Au urmat cateva clipe de tacere.
- Domnisoara Mucegaita, ati fost cazuta din drepturile de a fi gardian !, a zis regele.
- Cee?! Asta-i o prostie! Pentru ce rata ra-tii sunt cazuta din drepturi?!, am tipat eu.
- Stati !!
Ne-am intors cu totii privirile in spatele salii.
Candy, pardon, printesa Cizilica Popou, statea in picioare, si din cate se pare, ea a fost cea care a vorbit.
- Eu cred ca Branza ar trebui sa fie gardian! Si, de ce nu, gardianul meu?, a zis Candy.
- Dar asta e ceva imposibil ! V-a pus viata in pericol, si-n plus, sunteti ultima din neamul Popou, deci aveti nevoie de protectie maxima! Eu cred ca domnisoara Mucegaita nu e chiar cea mai inteleapta alegere!, a spus reprezentantul familiei Hex'Oral di Rium. Si oricum, are doar 16 ani, v-a putea sa fie gardian decat peste 2 ani, si pana atunci cine stie ce dacku’ s-ar putea intampla!
- In doi ani s-ar putea antrena, a zis o voce. Si nu vad de ce n-as putea s-o antrenez eu.
